Adevărul despre Sf. Petru

După cum a fost menționat în repetate rânduri, personajele/arhetipurile creștino-evreiești menționate în biblie și venerate de creștini și de evrei, nu sunt de origine creștino-evreiești și nici personaje istorice nu sunt. În articolul de față vreau să-l analizăm pe „Sf. Petru,” care în biblie apare drept unul dintre „apostolii lui Isus.”

Asemănarea dintre Sf. Petru și Hermes/Mercur/Thoth, Mithra și Ianus/Janus este de-a dreptul izbitoare. Spre exemplu, Petru este numit „piatră” și a primit apelativul de „piatră de temelie” a bisericii creștine. Despre Mithra se spunea că a fost „născut din piatră.” Zeul grec Hermes (romanii l-au numit Mercur, iar egiptenii Thoth) e cel ce ține cheile lumii de dincolo, ceea ce-l face „portar” sau „păzitor” al intrării în lumea de dincolo. Acest aspect este împărtășit în aceiași măsură și de Ianus, care este chelarul (cel ce ține cheile) de la porțile raiului. Nici acest aspect nu a fost omis de evrei atunci când l-au inventat pe „apostolul Petru” despre care se zice că e portar la intrarea în rai.

Matei 16:18 – „Şi Eu îți spun: tu ești Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porțile Locuinței morților nu o vor birui. 19.) Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Matei 16:23 – „Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu ești o piatră de poticnire pentru Mine!”

Luca 22:34 – Şi Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”

Ioan 18:27 – Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoșul.”

„Isus îi înmânează lui Petru cheile împărăției, după care se întoarce și-l numește ‘Satana,’ în mod ironic sugerând că biserica sa va fi construită pe ‘piatra lui Satan.’ Cu toate acestea Petru ajunge ‘păzitorul’ porților cerești – care de asemenea este o funcție prezentă și în mythos. După relatarea lui Robertson: ‘…trebuie să notăm această coincidență remarcabilă și anume aceea că în Cartea egipteană a Morții, Petra este numele portarului divin al cerului…’

‘Petru’ nu este doar ‘piatră’ ci și ‘cocoș’ sau penis – căci cuvântul e folosit ca argou până în ziua de azi. Potrivit lui Walker, ‘Cocoșul a fost de asemenea simbol lui Sf. Petru al cărui nume mai înseamnă și falus, prin care se face referire la principiul masculin (pater) și la stâlpul falic (petra). Ca urmare, statueta cocoșului a fost așezată în vârful turlei bisericilor.’ Mai mult, venerarea lui petra/Lingam reflectă homoerotismul din culturile patriarhale. Pe atât de fervent a fost venerarea acestui Lingam, încât ‘cocoșul’ era considerat ‘Salvatorul Lumii.’” [1, pp. 167-169]

„Cocoșul a fost un alt petra totemic care uneori era considerat a fi alter-egoul Zeului. Autoritățile de la Vatican au păstrat o statuie din bronz a unui cocoș cu un penis supradimensionat așezat pe corpul unui bărbat, pe al cărui piedestal stă inscripționat ‘Salvatorul Lumii.’ Cocoșul a fost și un simbol solar.” [2, p. 79]

1479510251_salvatorul_lumii

„Isus și-a fondat biserica pe această piatră, Lingam, care este o emblemă a principiului generativ masculin. Această piatră sacră se găsește peste tot în lume. În India e prezentă în fiecare templu. Evreii au avut-o sub forma pietrei lui Iacov pe care acesta a uns-o cu untdelemn. Grecii din Delfi, asemenea lui Iacov, o ungeau cu untdelemn. Piatra neagră a fost prezentă în Kaaba din Mecca cu mult timp înainte de sosirea lui Mahomed … Dl. Bryant scria: ‘Pe vremea în care venerarea soarelui era aproape universală, acesta era numele divinității chiar și printre greci. Aceștia îl numeau Petor și Petros, iar templul său purta numele de Petra.’ Numele templului provenea de la o piatră sacră despre care se credea că a descins din ceruri. Dl. Bryant continuă: ‘Pator sau Petor era un cuvânt egiptean; iar Moise atunci când a vorbea despre Iosif și despre visurile lui Faraon, l-a menționat în repetate rânduri.’” [3, p. 645]

(Am să fac aici o scurtă paranteză pentru a explica ce este Lingam. Practic e format din două părți: partea inferioară, care mai este numită și receptacul și are forma unui yoni, simbolizând organul sexual feminin; partea superioară are forma unui falus/penis și simbolizează organul sexual masculin. Aceasta este „piatra” la care se făcea referire în religiile antice; aceasta era motivul pentru care „piatra” avea în același timp sensul de temelie (principiul feminin, yoni) cât și de cocoș sau penis (principiul masculin). Mai jos sunt câteva imagini cu Lingam.)

lingam

„În timp ce vorbea despre trădarea sa, Cristos spunea că Petru, adică piatra sa, se va lepăda de el de trei ori înainte ca cocoșul să cânte. Acest element e prezent și în alte mituri și tradiții mai vechi. ‘Sf. Petru,’ în ciuda lepădării sale, e considerat păzitorul intrării în rai. Această întâmplare nu e istorică ci are o origine astronomică în care Petru și cocoșul sunt una, reprezentând vestirea soarelui de dimineață, soare căruia Petru – portarul/cocoșul – în cele din urmă îi permite să răsară după ce în prealabil se lepădase de el. Sub forma sa de cocoș care anunță apariția salvatorului, Petru e asociat cu zodia Berbec unde soarele biruiește noaptea și-și începe călătoria spre deplinătate (deplinătate atinsă la solstițiul de vară când puterea strălucirii solare e la apogeu).” [1, pp. 201-202]

„În Zohar se spune că atunci când cocoșul cântă de trei ori, e o prevestire de moarte … Povestea din evanghelie în care Petru se leapădă de Cristos de trei ori înainte de cântatul cocoșului, provine din legende mai vechi în care cucurigul e asociat cu moartea și învierea Salvatorului solar … Zeul înviat nu putea intra în împărăția sa până la răsărit. Îngerul vestirii se înfățișa sub forma unui cocoș ‘pentru a prevesti venirea Soarelui’ … La cântatul cocoșului Salvatorul se ivește drept Lumina Lumii pentru a alunga spiritele nopții. Însă dacă Salvatorul încerca să intre în împărăția sa mai devreme, perturbând ciclurile dintre noapte și zi, portarul se lepăda de el. Lepădarea ritualică avea loc și în cultele fecundității din Canaan în care un preot ce-l reprezenta pe Tatăl Ceresc, se lepăda de Zeul muribund Mot.” [2, pp. 79, 397]

Episodul în care Tatăl Ceresc îl părăsește pe Zeul muribund apare și în biblie unde protagonistul e Isus aflat în ceasul morții:

Matei 27:46  Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Și acum să vedem și câteva apariții printre geto-daci a acestor credințe:
„… încă din perioada dacică existau toponime formate cu acest prefix: Petrodava (probabil Bâtca Doamnei de astăzi). Apoi, pe un denar roman emis între anii 52-50 î.Ch. descoperit la Cetățeni (jud. Ilfov) există o inscripție scrijelită de un localnic get sub forma PETR. În epoca romană apare, de asemenea, toponimul PETRIS ce marchează localitatea formată în jurul carierei de piatră de pe Mureșul Mijlociu (actualul Uroi).” [4, p. 676]

Asemănări dintre Mithra și sf. Petru

Mithra este Zeul persan cel mai venerat nu doar în Persia și în Orientul Mijlociu, ci și în Imperiul Roman; în perioada ocupației romane din Dacia acesta a ajuns să fie venerat și la noi.

„…în epoca romană, una dintre cele mai venerate zeități din provincia Dacia, Mithras, purta și numele de petrogenitus (născut din piatră).” [4, p. 676]

Mai jos sunt două imagini care reprezintă nașterea lui Mithra din piatră:

1479514425_mithra_nascut_piatra

Iată ce spune Enciclopedia Catolică despre Mithraism: „Preoții efectuau închinarea. Cel mai înalt peste aceștia, un fel de papă, care de asemenea trăia la Roma, era numit ‘Pater Pratum’ sau ‘Pater Patratus.’” [5, p. WORSHIP] Titlul de Pater Pratum e identic cu titlul de Mare Pontif sau de papă al catolicilor de mai târziu.

„Apostolul Petru (piatră) e asociat cu Isus (salvare) în scripturile din vechiul testament cu mult înainte de era creștină; aici se vorbește atât de ‘stânca divină a salvării’ cât și de Dumnezeu sub titlurile de ‘stânca mea’ și ‘salvarea mea,’ ca în Deut. 32:15; 2 Sam. 22:3, 22:7; Ps. 18:22, 18:46, 62:2, 62:7, 89:26, 95:1; și în Isaia 17:10. Prin urmare, apostolul Petru e vechea ‘piatră’ (petra) … ce a fost prevalentă în special în mithraism. În misterele mythos-ului egiptean, Petra mai e și ‘portarul/păzitorul intrării’ în rai.

După relatarea lui Pausanias, locuitorii orașului Orchomenos din Grecia venerau ‘petras’ sau pietre ‘despre care se credea că au căzut din cer.’ Privitor la acest scenariu, intelectualul creștin Bryant spune că: ‘fiecare templu oracular deținea câte o legendă despre o piatră … câte o referință la cuvântul Petra.’” [6, p. 470]

„Pavel spune că ‘ei au băut dintr-o stâncă duhovnicească care era Hristos’ (1 Corinteni 10:4). Aceste cuvinte sunt identice cu cele găsite în scripturile mithraiste, singura diferență e aceea că numele de Mithra a fost înlocuit cu cel de Cristos. Dealul Vaticanului din Roma care e considerat a fi sacru lui Petru, piatra creștină, era mai dinainte sacru lui Mithra. Multe ruine mithraiste au fost descoperite acolo.” [7, p. 203]

Nici titlul „păstorul cel bun” nu e creștin ci în mod original era un apelativ al lui Mithra:
„Alte asemănări dintre mithraism și creștinism pot fi găsite în catacombele creștine în care apar mai multe imagini cu Cristos în postura ‘bunului păstor’ – care este de asemenea un titlu al lui Apollo care în aspectul său solar și de ‘sfânt protector al pietrelor’ e identificat cu Mithra. Într-adevăr Mithra, piatra sacră a mithraismului, a devenit Petru, piatra de temelie a bisericii creștine. O altă rămășiță a mithraismului militant din religia creștină, poate fi găsit în frazele ‘soldați ai lui Cristos’ și ‘îmbrăcarea cu armătura lui Cristos.’” [6, p. 131]

Efeseni 6:11 – Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu…

Efeseni 6:13 – De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu…

Ianus/Janus, Zeul cu două capete și Petru

„Zeul roman cu două fețe, Ianus, geniul lunii ianuarie, a fost în aceiași măsură și soarele fiind identificat cu Apollo, zeul solar, dar și cu Diana, zeița lunii… O imagine cu acesta era așezată deasupra ușilor înfățișat cu o cheie în mână; Ianus era ‘portarul raiului și al iadului’… După cum a fost dovedit de mai mulți oameni de știință, Janus Pater, chelarul și păzitorul intrării (în lumea de dincolo), este prototipul sfântului Petru.” [6, p. 139]

1479515908_ianus_janus_cheie_cocos

„Prima lună a anului (ianuarie – de la cuvântul janua care înseamnă ‘poartă’) îi era sacră, la fel cum îi era sacră și prima zi din fiecare lună… Ca păzitor al porților, pe care le deschidea și închidea, acesta era portretizat ținând cheile și toiagul unui portar. Cele două fețe ale sale însemnau că el supraveghează atât intrările cât și ieșirile, privind atât în interiorul cât și în exteriorul lumii, la stânga și la dreapta, în cer și pe pământ, înainte și după, pro și contra. Altarele sale erau bolțile, cum sunt cele de deasupra porților sau arcadele de la răspântii.

… romanii i-au consacrat ușile caselor și porțile cetăților.

Întorcându-ne la simbolismul inițiatic, Janus sub forma Zeului inițierii are două chei: una de aur și una de argint care reprezintă misterele mari și misterele mici, paradisul ceresc și cel terestru.” [8]

„Din caracteristicile sale e clar că Petru a fost preluat din Zeul roman Ianus, după cum a fost notat și demonstrat cu alte ocazii. Prin urmare, la Roma, Petra era un epitet popular al Zeului, motiv pentru care Petru a și ajuns un reprezentant al romanilor; cu alte cuvinte, Petru a fost inventat cu scopul de a incorpora această facțiune majoră a fraternității. [6, p. 470]

Și… surprize surprize: printre animalele sacre a lui Ianus se număra și cocoșul. Poți observa asta și în imaginea de mai sus.

Hermes/Thoth/Mercur/Wotan/Buddha și Petru.

Din pasajul de mai jos reiese clar că Mercur era asociat cu Soarele, la fel cum Mithra era asociat cu Apollo (Soarele) și la fel cum în creștinism Sf. Petru a ajuns să fie asociat cu Isus:
„Fiul lui Zeus și Maia… Hermes era frate cu Apollo. În panteonul egiptean Hermes este echivalentul lui Thoth care, așa cum am arătat deja, era identificat și cu Apollo … Hermes este și planeta Mercur care din cauza proximității sale față de Soare, a dimensiunii sale mici și a anului scurt, a fost considerată cea mai apropiată și mai rapidă companie a Soarelui; în fapt, Hermes a fost echivalat cu Soarele – în sensul de ‘reprezentant’ al acestuia. Asemenea Zeului egiptean antic Shu, Thoth/Hermes/Mercur, ‘mesagerul Zeilor,‘ e cuvântul divin prin care e creat universul.” [6, p. 114]

1479516486_hermes_mercur_toth_cocos_tap

La începutul articolului, s-a dezbătut pe larg semnificația cocoșului și legătura acestuia cu Sf. Petru. Însă cocoșul a fost și unul dintre simbolurile lui Hermes, iar acest lucru s-a întâmplat cu foarte mult timp înaintea apariției creștinismului. În imaginile cu Hermes de mai sus, apare atât cocoșul (în partea stângă) cât și capra.
Următorul citat e preluat de pe Wikipedia: „Simbolurile lui Hermes erau… cocoșul, capra, numărul patru…” [9, p. Temples]

Imaginea de mai jos de asemenea e sugestivă. În biblie se spune că cocoșul a cântat de 2 ori imediat după ce Petru s-a lepădat de trei ori. Trăsura lui Hermes e trasă de … 2 cocoși.

Marcu 14:30 Și Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

1479516678_2
„Etimologia cuvântului Petru este comună cu cea a zeului Hermes, ambele provenind de la cuvântul piatră. Apoi, atât unul cât și celălalt participă ca însoțitor la salvarea sufletelor. Diogene Laertios spunea despre Hermes că: ‘este paznicul sufletelor și de aceea este numit însoțitorul, portarul, subpământeanul, căci el călăuzește sufletele ieșite din corpuri.’ Identitatea dintre Petru și Hermes mai este relevată și de un alt grup de povestiri culese din mai multe zone al României. În toate aceste variante Dumnezeu se plimbă pe pământ, pe la credincioși însoțit de sf. Petru. În nicio poveste despre plimbările lui Dumnezeu pe pământ, divinitatea nu este singură sau nu este alături de fiul său Iisus Christos, ci numai de sf. Petru. Aici se relevă o altă fațetă precreștină a personajului și anume ipostaza sa de mesager al zeilor, de mediator între oameni și zei, proprie iarăși lui Hermes.

Un alt episod mitologic care-l apropie pe Petru lui Hermes este cel oferit de povestea cu furtul cailor. În mitologia antică Hermes fură boii lui Apollo, iar în mitologia română cucul va fura caii lui Petru. Explicația dată de țăranii români faptului că după Sânpetru (29 iunie) cucul nu mai cântă, era pusă pe seama blestemului lui sf. Petru la adresa cucului. Sfântul l-a prins pe cuc furându-i caii și l-a blestemat să nu mai cânte decât înainte de acea dată. O altă acțiune în care este implicat sf. Petru rezidă în transformarea Babei Dochii în stâncă ca pedeapsă pentru că a trimis-o pe sora sa în luna februarie după fragi la munte.. Hermes-ul grec avea între atribuțiile sale și protecția animalelor domestice, a turmelor, dar și a lupilor. Sf. Petru românesc e exclusiv stăpânul lupilor. Principalele zile când lupii se întâlnesc cu stăpânul lor sunt: Sf. Petru de iarnă (16 ianuarie), când lupilor li se împarte prada și Sf. Petru de vară (29 iunie), când acestora li se dă să mănânce pâine vreme de câteva zile și când animalele se roagă patronului lor. Dintre toate ipostazele cea de stăpân al lupilor este cea mai importantă, ea devansând-o chiar și pe cea oficială, creștină, de chelar al raiului. Rolul lui Sf. Petru, de Hermes autohton, mai este oferit și de calitatea sa de stăpân al balaurilor atmosferici. Țăranii credeau că atunci: ‘când oamenii nu ascultă de Dumnezeu, Sf. Petru cheamă balaurii și bate piatra.’

Din textele antice știm că regii daci erau numiți fie daimoni, fie antes, adică erau considerați ființe semidivine care mijloceau între oameni și zei. Însuși Zalmoxis, care era și rege, înainte de a fi zeificat a fost socotit daimon. Din alte relatări aflăm că regii traci îl socoteau ca strămoș pe zeul Hermes, din care credeau că se trag în linie directă. Toate aceste mărturii concordă cu realitățile mitologice românești culese la sfârșitul secolului 19 în care Sf. Petru este patronul lupilor și al balaurilor. Cine era în societatea dacică adevăratul stăpân al lupilor și al balaurilor dacă nu însăși regele dac care era privit ca o făptură supraomenească, semidivină? Numai regele putea fi mai marele lupilor și numai el era stăpânul balaurilor purtați de nobilii războinici în toiul luptelor cu romanii. Faptul că scenariul mitic al lui Zalmoxis este continuat de regii daci și că o parte din aceste acțiuni se regăsesc în episoadele în care este implicat Sf. Petru, în ipostaza de stăpân al lupilor și al balaurilor, de răscumpărător al sufletelor, nu trebuie să ne mire. Popoarele învecinate dacilor îl așezau la loc de cinste tot pe Mercur sau pe Hermes. Tacitus vorbește despre Mercur ca despre zeul suprem al germanilor, Caesar spune același lucru despre zeul celților, iar Herodot ne vorbește despre Hermes-ul tracilor, din care provin regii acestora.” [4, pp. 674-675]

De asemenea, s-a vorbit deja despre conexiunea dintre piatră, Petru, falus și Lingam. Iată un alt citat despre Hermes și despre legătura dintre numele său, pietre și falus. Acea herma despre care se vorbește în citat (vezi imaginea de mai jos), nu e nimic altceva decât un Lingam (baza este un yoni, iar coloana ce se înalță deasupra ei este un falus): „În Grecia Antică, Hermes era un Zeu falic al hotarului. Numele său, sub forma herma, era dat grămezilor de pietre ce trasau marginea drumului; fiecare călător adăuga o piatră la acea grămadă. În secolul 6 î.e.n., Hipparchos… a înlocuit tumulii ce marcau jumătatea drumului dintre două sate… cu un pilon pătrat sau rectangular din piatră sau bronz, în vârful căruia era așezat bustul lui Hermes cu barbă. Un falus erect se înălța de la baza acestuia. În herm-ele mai primitive… piatra sau pilonul din lemn înălțat, era simplu un falus sculptat. În Atena, în afara casei erau așezate herm-e, pentru noroc.” [9, p. Hermai/Herms]

1479517045_herma


Referințe:
[1]     Acharya S., THE CHRIST CONSPIRACY – The Greatest Story Ever Sold, Adventures Unlimited Press, 1999.
[2]     B. Walker, The Woman’s Dictionary of Symbols and Sacred Objects, Harper Collins Publishers, 1988.
[3]     G. Higgins, Anacalypsis, A&B Books, 1992.
[4]     D. Oltean, RELIGIA DACILOR, Bistra, 2014.
[5]     C. Encyclopedia, „Mithraism,” [Online]: http://www.catholic.org/encyclopedia/view.php?id=8042.
[6]     Acharya S., SUNS of GOD. Krishna, Buddha and Christ Unveiled, Adventures Unlimited Press, 2004.
[7]     S. Golding, The Book Your Church Doesn’t Want You to Read, Truth Seeker Company, Inc., 2003.
[8]     PLOTINUS, „EXPLORING THE MYSTERY OF JANUS THE GOD OF GATEWAYS,” [Online]: http://www.plotinus.com/janus_copy2.htm.
[9]     Wikipedia, „Hermes,” [Online]: https://en.wikipedia.org/wiki/Hermes.


Sursa:

http://bucurialuisatan.com/forum/viewtopic.php?id=4945


Satanism-Spiritual-Seruah-Hail-Satan-666

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Contact | Notă legală | Arhivă Bucuria lui Satan / Joy of Satan Archive | Securitate și IT
© Seruah 2015 - 2016 | Spiritualitate și Satanism Spiritual, meditații, puterile minții și ale sufletului, expunerea / demascarea Noii Ordini Mondiale.